"Cred că Dumnezeu râde de mine! Stă acolo sus și cred că se strică de râs!" - ni se întâmplă să spunem adesea.
Cei mai mulți credincioși cred că nu se cuvine "să luăm în râs numele Domnului". Parerea mea este ca Dumnezeu are umor. Altefel, cum ar fi posibil să știm a râde încă de la naștere?
Și, cum suntem făcuți după chipul și asemnarea lui, concluzia mea este: Dumnezeu are umor!
Hai să râdem și noi împreună cu El.
Un țigan pe malul unui lac pescuia. Văzând că nu prinde nimic spune:
-"Dă-mi Doamne și mie un pește mare, că dacă îmi dai o să fac și eu o mâncare la puradei și o să-i dau și vecinului și la toata mahalaua."
Dumnezeu, auzind rugămintea țiganului, îi dă un pește mare de abia putea să-l țină în mâini.
La care țiganul răspunse:
- Doamne, da' sa vezi ce cal îmi iau și ce trăsură de mă plimb toată ziua.
Și, în acel timp peștele se zbătu și cazu în apă, la care țiganul:
- Stai Doamneeeeeeeee, ce, nu știi de glumă?"
Un tâmplar și un bețiv mor în aceeași zi. Ajung în rai în fața lui Dumnezeu. Dumnezeu: Tâmplarule, tu mergi la tâmplarie iar tu bețivule mergi la bar.
Tâmplarul sare în sus de nervi, că el a lucrat toată viața și-l întreabă pe Dumnezeu de ce l-a trimis la atelier. La care Dumnezeu îi răspunde:
- Bine, bine, când îți dădeai cu ciocanul peste degete spuneai "Dumnezeul mă-tii", iar bețivul când bea "Doamne ajută"!!!
Dumnezeu a facut lumea ... și s-a odihnit. Apoi a facut bărbatul ... și s-a odihnit. Apoi a făcut femeia ... și ... nu s-a mai odihnit nimeni.
Dumnezeu îi dă lui Sf. Petru deșteptăciunea să o împartă pe pământ! Acesta dă la unii prea mult și rămane fără deșteptăciune pentru alții! Se duce la Dumnezeu și-i spune ce s-a întâmplat, la care Dumnezeu îi zice:
- Lor, dă-le câte o diplomă de inginer!
Învață să râzi mai des! Așa vei atrage spre tine oameni care au simțul umorului dezvoltat!









Era o dimineață de iarnă, mă pregăteam să plec la muncă. Serviciul meu era undeva în afara Bucureștiului. Transportul era asigurat parțial de către societatea la care lucram. Astfel că până la Gara de Nord trebuia să iau metroul. În acea dimineață, am realizat ca voi pierde metroul și implicit microbuzul firmei. În drum spre metrou, uitându-mă la ceas, am gandit astfel:"Voi pierde metroul, dar la doua minute va veni altul și, astfel, voi ajunge la timp să iau microbuzul." Și, brusc m-am liniștit... Am început să zâmbesc fiind convinsă ca așa se va întâmpla. 





